Culise de supermarket

Incep acum o poveste, pe cat de incredibila, pe atat de adevarata, despre minciuna, inselatorie, manipulare, instaurarea terorii si intimidare. Sunt lucruri ce nu se stiu, nu pentru ca nu s-ar trai, ci pentru ca nimeni nu a vorbit despre ele. Sunt ceea ce traim zilnic si despre care nimeni nu vorbeste decat pe la colturi sau la o cafea, departe de ochii si urechile ce ar putea auzi. Si razbuna.
Imi amintesc ca acum un an, Gardianul titra cu litere de-o scheoapa: "Puscaria Kaufland".

Intre timp, zecile de comentarii pe marginea acestuia, au disparut. S-au volatizat. De parca niciodata nimeni nu ar fi avut nimic de spus. Dar ele au existat. Si multi ochi le-au citit. Lucrurile care sunt prezentate in acel articol reprezentau o realitate, exprimata in sfarsit. Lucruri pe care angajatii le-au trait si inca le traiesc. Lucruri despre care nu se stie, nu se vorbeste. Adevaruri.
Dureros este ca , aceste adevaruri, chiar si spuse, nu au interesat pe nimeni. Sau poate ca nu au fost lecturate?
Dincolo de ce s-a scris, exista povesti din viata de zi cu zi intr-un supermarket.

Mai apoi, un alt articol a venit sa completeze sirul"Telegraf" relateaza povestea unui celebru furt din Kaufland Constanta,dar nu acest aspect este interesant।



Furturi au fost si vor mai fi. Zecile de pagini de comentarii ale angajatilor si clientilor reprezinta deliciul cititorului. Zeci de pagini in care angajatii isi spala pe balconul unei natiuni toate mizeriile interne. Si , primul gand , la citirea acestor comentarii, in urma cu aproape un an, a fost sa ii condamn. Pentru indiscretie. Acum nu ii mai condamn. Au spus. au vorbit despre. Au avut curajul de a spune. Sunt zeci ca ei, care insa au ales sa taca. Poate unele din cele ce se pot citi acolo par desprinse din telenovele, dar intotdeauna un sambure de adevar exista, nu? Cat? Stiu doar cei ce traiesc in interiorul puscariei Kaufland. Din nou, adevaruri dezvaluite, din nou, adevaruri ignorate.

Imi amintesc cu ceva nostalgie de primul meu contact cu supermarket-ul. In februarie 2006, nou angajata si trimisa in scolarizare la Kaufland Bucuresti. Pe atunci aveam functia de casier trezorier. 4 luni de scolarizare in Bucuresti, unde nu am vazut mai multa infumurare adunata la un loc. Din cele 4 luni, 3 luni, "trezoarele" kaufland-ului Bucuresti ne-au folosit pentru a suplini necesarul continuu si care nu se termina niciodata de personal pe casele de marcat, dupa care , in casieria centrala, inchideam si deschideam usa si dadeam si preluam sertarele casierelor. Job-ul nostru era cu totul altul, dar in scolarizare fiind, faceai ce ti se spunea, nu comentai si putin le pasa lor ca noi plecam acasa, deschidem o filiala noua si nu stim sa numaram un sertar. Am avut toata perioada impresia ca cei veniti la scolarizare erau o mana cereasca pentru Bucuresti, fiind mereu in deficit de persoanal(mai tarziu, avand si noi in scolarizare alte generatii, am inteles ce mare ajutor erau). Am venit acasa, dupa 4 luni, fara a sti prea multe, dar entuziasti ca eram acasa la noi. Cand am venit noi, magazinului i se faceau inca finisari, peste tot domnea inca o atmosfera de santier, muncitori de la diverse echipe inca isi mai faceau de lucru, praful te inneca si mai auzeai masinarii zgomotoase mare parte a zilei. Eram noi insine o echipa noua, foarte putini ne cunosteam (doar cei care fusesem la scolarizare).
Si asa, noi , nestiutori si cu sprijin putin, am deschis un supermarket. Care mai tarziu avea sa fie pentru cei ce au mai ramas de atunci, o sursa de zambete si lacrimi.
Privesc in jur. Ce putini am ramas de atunci. Unul cate unul a disparut. Unii voit, altii nevoit. Ce putini am ramas din prima echipa, dar ce putini am ramas , noi, toti...

http://www.infoportal.ro/articol~din-actualitate~info-237645~puscaria-din-hipermarket.

http://www.telegrafonline.ro/1205532000/articol/49570/plan_de_furt_dejucat_la_kaufland.html


(Va urma)

Rami

Rami
made by Nayan Tolia ( iulie 2009)

Rami

Made by Adrian Arhire
www.adrianarhire.blogspot.com

Rami

Made by : Robertino Bezman
http://robertinob.blogspot.com/2009/07/rami.html

Michelle

Michelle e un salon. Caruia nu incerc, prin acest articol sa ii fac reclama. Este atat de cunoscut in lumea frumusetii si a esteticului, incat nu are nevoie de reclama.
Michelle e un loc. E Iuly & Miha.

Michelle e pentru cei ce intra acolo, un etern acasa. Totul in jur emana o caldura aparte, pornita dintr-un zambet cald care te intampina la usa. Am fost cucerita pe loc. Nu poti sa nu raspunzi cu acelasi zambet. Caldura oamenilor te invita sa raspunzi la fel.
E altfel. E aparte,e altceva.
In aceasta lume de povesti, spuse in seri tarzii la gura sobei, traieste o zana. Mihaela este un zambet cald si luminos si un suflet prelungit in doua maini de artist. O simti din prima clipa. Scorpion veritabil, cuceritoare prin atitudinea de regina, este un maestru absolut in ceea ce face. ii simti sulfetul prelungit in mainile ce fac o schimbare in aspectul si sufletul unei femei. Caci amprenta Mihaelei se duce dincolo de aspectul exterior pe care il creeaza. Isi pune sufletul in mainile care , ca o adiere, trec prin par. E ca mangaierea unei zane si totul se transforma.

Mihaela e frumoasa. E frumoasa cum numai ea poate fi, caci reprezinta frumusetea. Nu ii place sa pozeze, pentru ca oamenii i-au spus ca nu da bine la camera. Dar nu m-am lasat convinsa si i-am furat instantanee. Am furat din momentele in care isi punea la incercare talentul si experienta pentru un rezultat de exceptie. Si am vazut in acele poze un zambet larg, din inima , a unei femei remarcabile. Cuceritor prin naturalete. Minunat prin simplitate.

Am fost acolo. Am vazut-o. Am simtit-o.

Rami

Made by Robertino Bezman - http://robertinob.blogspot.com/2009/07/rami.html

Amprentata ...

Echilibrul . Eu. De asta sunt aici.Dintr-un teribil egoism, dar si o nevoie in acelasi timp. O nevoie fara de care nu as fi putut merge mai departe. Trebuia sa o fac, pentru mine, pentru ca trebuia sa simt si sa traiesc asta. Pentru ca egoismul meu a spus ca trebuie sa traiesc asta, oricata nebunie ar fi. Si este , nu un dram de nebunie, ci o mare de nebunie. Dar nu as fi putut trai o viata cu intrebarea:"what if?".Am vrut sa fiu aproape. Sunt aproape. Am vrut sa simt aproape. Simt aproape. Nu m-am inselat. Pentru ca, pentru o clipa, mi-ai daruit India. Pentru ca, pentru o clipa, am regasit tot ce iubeam de departe. Iti amintesti cand ti-am spus ca nu te iubesc? Nu te-am mintit, dar iubesc tot ce mi-ai daruit, cu acelasi egoism cu care am furat un crampei de viata, cu acelasi egoism cu care am baut ca un om insetat momentele care m-au amprentat. Amprentata. Prin mii de amintiri. Prin zambete daruite la intamplare. Prin mana ce imi va desena destinul cu henna pe palme. Si pe care il voi purta cu mine in viata.
Prin ceea ce port acum pe mana dreapta. Pentru ca stiu de ce e acolo.
Pentru ca sunt. Pentru ca esti.Dar nu suntem.Traim momente, furam, egoist traim intr-o lume departe si totusi aproape de realitate.
Aduc cu mine amintiri pentru o viata.

Cate un gand pentru fiecare clipa cand nu esti aici …

O tacere। Doua taceri।Singuratate in doi।Dragoste si ura. Mi-e dor si totusi vreau sa fug.Contradictiile din mine , din nou si inca odata. Ma indepartez si sunt parca din ce in ce mai aproape. Spun cuvinte ce dor, spun ceva ce trebuie sa auzi.Dar le spun in mine.Nu, nu e din mine, dar trebuie sa le auzi. In mine gasesc puterea sa te las sa pleci. Te las sa taci. Cuvintele imi apartin, de aceasta data. Izbindu-se de zidul tacerii pe care te-am lasat sa o pastrezi.O usa se inchide. Cu zgomot. Tresar , in mine tresar. E usa pe care ai iesit. Pe care te-am lasat sa pleci. Pe care te-am rugat sa pleci. Te-am lasat liber, tu trebuie sa zbori. Nu te pot inlantui. Ca si mine, esti liber si nu iti pot fura libertatea cu care te-ai nascut.Nomad, alergand prin lume si prin viata, liber. Ca si mine. Cu aripile intinse catre cer , catre lume, catre viata. Ca si mine. Cum sa iti curm zborul dintr-un egoism? Vreau sa te las sa zbori, zborul tau catre inalt e zambetul ce imi va lumina nostalgic chipul in fiecare zi. Cate un gand pentru fiecare clipa cand nu esti aici …

Rami