Amprentata ...

Echilibrul . Eu. De asta sunt aici.Dintr-un teribil egoism, dar si o nevoie in acelasi timp. O nevoie fara de care nu as fi putut merge mai departe. Trebuia sa o fac, pentru mine, pentru ca trebuia sa simt si sa traiesc asta. Pentru ca egoismul meu a spus ca trebuie sa traiesc asta, oricata nebunie ar fi. Si este , nu un dram de nebunie, ci o mare de nebunie. Dar nu as fi putut trai o viata cu intrebarea:"what if?".Am vrut sa fiu aproape. Sunt aproape. Am vrut sa simt aproape. Simt aproape. Nu m-am inselat. Pentru ca, pentru o clipa, mi-ai daruit India. Pentru ca, pentru o clipa, am regasit tot ce iubeam de departe. Iti amintesti cand ti-am spus ca nu te iubesc? Nu te-am mintit, dar iubesc tot ce mi-ai daruit, cu acelasi egoism cu care am furat un crampei de viata, cu acelasi egoism cu care am baut ca un om insetat momentele care m-au amprentat. Amprentata. Prin mii de amintiri. Prin zambete daruite la intamplare. Prin mana ce imi va desena destinul cu henna pe palme. Si pe care il voi purta cu mine in viata.
Prin ceea ce port acum pe mana dreapta. Pentru ca stiu de ce e acolo.
Pentru ca sunt. Pentru ca esti.Dar nu suntem.Traim momente, furam, egoist traim intr-o lume departe si totusi aproape de realitate.
Aduc cu mine amintiri pentru o viata.